Femeie imbaindu-se, Nicolae Tonitza

Descriere

Femeie imbaindu-se
Nicolae Tonitza ( 1886-1940 )

Dimensiune: 9.5 cm x 6 cm
Tehnica: guasa si laviu pe hartie
Semnatura: semnat stanga jos, in penita, „NT”

Pret: 9.484 RON
Lucrarea vine insotita de factura si certificat de autenticitate.
Transport: GRATUIT

Prezenta lucrare in presa: BUSINESSMAGAZIN.RO, ZF.RO, NEWMONEY.RO, ROMANIAPOZITIVA.RO, CLUBANTREPRENOR.RO, SVNEWS.RO

Prezenta lucrare in expozitii: Eveniment caritabil „Copii pentru copii”

Pret mediu in licitatie: 3.100 EUR

Performanta lucrare in licitatia anterioara: +53% peste evaluarea medie

Cel mai scump tablou vandut: 290.000 EUR ( In iatac )

Despre artist:

Nicolae Tonitza

„Tonitza era mare in toate componentele lui – vocatie, inima, har, exceptional orchestrate” – Tudor Arghezi despre Nicolae Tonitza

Nicolae Tonitza s-a nascut la 13 aprilie 1886, la Barlad, jud. Vaslui.

Intre anii 1898-1902, a frecventat Scoala primara de baieti nr. 2 din Barlad si Gimnaziul real „Manolache K. Epureanu” din localitatea natala.

In anul 1902, a fost admis la Scoala de Bele-Arte din Iasi, unde a studiat cu Gheorghe Popovici.

In anul 1907, participa la actiuni catalogate de autoritati ca „instigari la nesubordonare si revolta” in legatura cu rascoalele taranesti si la organizarea unor proteste publice impotriva conditiilor materiale mizere in care traiau studentii. Pentru aceste motive este constrans sa se retraga de la examenul de diploma.

In perioada 1907-1909, se afla la München, in Germania, unde va studia la Academia Regala Bavareza de Arte Frumoase si cu maestrul Hugo von Habermann, in atelierul acestuia.

In anul 1908, publica desene si caricaturi in Revista „Furnica”, apoi i se publica articole despre arta in Revista „Arta romana” din Iasi.

Intrerupe studiile in Germania, si calatoreste apoi la Genova, Venetia, Florenta si Milano, iar in anul 1909 se stabileste la Paris, unde se va perfectiona in atelierul lui Edmond Jean-Aman.

In anul 1910, a pictat mai multe peisaje din Paris si imprejurimi, in aceeasi perioada realizand si primul sau autoportret.

In 1911, revine in Romania, mai intai la Barlad, apoi la Iasi – unde preda pentru o paerioada ca suplinitor la catedra de desen a Liceului militar – , iar in 1912, a absolvit Scoala de Bele-Arte din Iasi, cu studiile „Portret” si „Nud”.

In toamna anului 1912, isi satisface stagiul militar la Scoala de ofiteri de rezerva din Bucuresti.

Este mobilizat si trimis pe front, in 1916, in timpul Primului Razboi Mondial, cade prizonier in luptele de la Turtucaia si este trimis in lagarul de prizonieri de la Kirdjali (Bulgaria). Dupa incheierea razboiului, in 1918, se stabileste la Bucuresti, iar intre anii 1921-1924 locuieste la Valenii de Munte.

In anul 1927, publica o culegere din scrierile sale in volumul „Cronici fantaziste neliterare”, publicata la Editura Branisteanu, iar in 1929, preda la „Academia particulara de pictura si sculptura” din Bucuresti.

In 1935, alaturi de George Enescu, Traian Savulescu, Alexandru Sahia s.a. face parte din comitetul de conducere al „Societatii pentru intretinerea raporturilor culturale dintre Romania si URSS”.

In perioada 1935-1937, Nicolae Tonitza, impreuna cu absolventii Academiei de Arte Frumoase de la Iasi, a pictat Manastirea Durau, din apropierea Ceahlaului, cu o tehnica noua de pictura in ceara.

In anul 1937, doctorii ii transmit ca este grav bolnav, diagnosticul pus fiind scleroza avansata, in acelasi an in care fusese numit rector al Scolii de Bele-Arte din Iasi.

A fost casatorit cu Ecaterina Climescu si a avut patru copii, Catrina, Petre, Irina Tonitza si Nineta Gusti.

Nicolae Tonitza a murit la 26 februarie 1940, la Spitalul Colentina din Bucuresti, la doar 54 de ani.

Tonitza s-a remarcat ca fiind  unul dintre cei mai celebri pictori si graficieni romani, deopotriva si critic de arta. Exceptionale sunt portretele realizate, indeosebi cele de copii, de femei, de clovni, dar si peisajele si naturile statice, peisajele din Balcic, nudurile, etc.