Femeie imbaindu-se
Nicolae Tonitza ( 1886-1940 )

Dimensiune: 9.5 cm x 6 cm
Tehnica: guasa si laviu pe hartie
Semnatura: semnat stanga jos, in penita, „NT”

Pret: verifica pretul in Investitii

Prezenta lucrare in presa: BUSINESSMAGAZIN.RO, ZF.RO, NEWMONEY.RO, ROMANIAPOZITIVA.RO, CLUBANTREPRENOR.RO, SVNEWS.RO

Prezenta lucrare in expozitii: Eveniment caritabil „Copii pentru copii”

Pret mediu in licitatie: 3.100 EUR

Performanta lucrare in licitatia anterioara: +53% peste evaluarea medie

Cel mai scump tablou vandut: 290.000 EUR ( In iatac )

Despre artist:

Nicolae Tonitza

„Tonitza era mare in toate componentele lui – vocatie, inima, har, exceptional orchestrate” – Tudor Arghezi despre Nicolae Tonitza

Nicolae Tonitza s-a nascut la 13 aprilie 1886, la Barlad, jud. Vaslui.

Intre anii 1898-1902, a frecventat Scoala primara de baieti nr. 2 din Barlad si Gimnaziul real „Manolache K. Epureanu” din localitatea natala.

In anul 1902, a fost admis la Scoala de Bele-Arte din Iasi, unde a studiat cu Gheorghe Popovici.

In anul 1907, participa la actiuni catalogate de autoritati ca „instigari la nesubordonare si revolta” in legatura cu rascoalele taranesti si la organizarea unor proteste publice impotriva conditiilor materiale mizere in care traiau studentii. Pentru aceste motive este constrans sa se retraga de la examenul de diploma.

In perioada 1907-1909, se afla la München, in Germania, unde va studia la Academia Regala Bavareza de Arte Frumoase si cu maestrul Hugo von Habermann, in atelierul acestuia.

In anul 1908, publica desene si caricaturi in Revista „Furnica”, apoi i se publica articole despre arta in Revista „Arta romana” din Iasi.

Intrerupe studiile in Germania, si calatoreste apoi la Genova, Venetia, Florenta si Milano, iar in anul 1909 se stabileste la Paris, unde se va perfectiona in atelierul lui Edmond Jean-Aman.

In anul 1910, a pictat mai multe peisaje din Paris si imprejurimi, in aceeasi perioada realizand si primul sau autoportret.

In 1911, revine in Romania, mai intai la Barlad, apoi la Iasi – unde preda pentru o paerioada ca suplinitor la catedra de desen a Liceului militar – , iar in 1912, a absolvit Scoala de Bele-Arte din Iasi, cu studiile „Portret” si „Nud”.

In toamna anului 1912, isi satisface stagiul militar la Scoala de ofiteri de rezerva din Bucuresti.

Este mobilizat si trimis pe front, in 1916, in timpul Primului Razboi Mondial, cade prizonier in luptele de la Turtucaia si este trimis in lagarul de prizonieri de la Kirdjali (Bulgaria). Dupa incheierea razboiului, in 1918, se stabileste la Bucuresti, iar intre anii 1921-1924 locuieste la Valenii de Munte.

In anul 1927, publica o culegere din scrierile sale in volumul „Cronici fantaziste neliterare”, publicata la Editura Branisteanu, iar in 1929, preda la „Academia particulara de pictura si sculptura” din Bucuresti.

In 1935, alaturi de George Enescu, Traian Savulescu, Alexandru Sahia s.a. face parte din comitetul de conducere al „Societatii pentru intretinerea raporturilor culturale dintre Romania si URSS”.

In perioada 1935-1937, Nicolae Tonitza, impreuna cu absolventii Academiei de Arte Frumoase de la Iasi, a pictat Manastirea Durau, din apropierea Ceahlaului, cu o tehnica noua de pictura in ceara.

In anul 1937, doctorii ii transmit ca este grav bolnav, diagnosticul pus fiind scleroza avansata, in acelasi an in care fusese numit rector al Scolii de Bele-Arte din Iasi.

A fost casatorit cu Ecaterina Climescu si a avut patru copii, Catrina, Petre, Irina Tonitza si Nineta Gusti.

Nicolae Tonitza a murit la 26 februarie 1940, la Spitalul Colentina din Bucuresti, la doar 54 de ani.

Tonitza s-a remarcat ca fiind  unul dintre cei mai celebri pictori si graficieni romani, deopotriva si critic de arta. Exceptionale sunt portretele realizate, indeosebi cele de copii, de femei, de clovni, dar si peisajele si naturile statice, peisajele din Balcic, nudurile, etc.

Expozitii

In anul 1908, Tonitza participa la expozitia de la Kunstverein, in Germania, iar in 1911, participa la expozitia „Tinerimea artistica” din Iasi si zugraveste biserica din Poeni-Vaslui.

In 1916 expune la Bucuresti o serie de picturi si desene, impreuna cu Stefan Dimitrescu.

Anul 1921, marcheaza prima sa expozitie personala la Bucuresti, care va cuprinde un numar de 78 de lucrari.

In 1923, are a doua expozitie personala si participa, de asemenea, la Salonul Umoristilor, iar in 1924 expune la Bienala din Venetia.

In anul 1926, va infiinta asa numitul „Grup al celor patru”, impreuna cu Oscar Han, Francisc Sirato si Stefan Dimitrescu, si va expune in cadrul primei expozitii organizate de acest grup.

In anii urmatori, pana in 1934, au loc expozitii succesive ale „Grupului celor patru”.

In anul 1929 a expus si in strainatate – la Expozitia Internationala de la Barcelona, iar un an mai tarziu participa cu lucrari ale sale la Expozitia romaneasca de la Haga, Amsterdam si Bruxelles.

Revine in Belgia in anul 1935, la Expozitia internationala de la Bruxelles.

In anul 1937, expune la Salonul Oficial si la Expozitia Internationala de la Paris.

In 1938 expune la Bucuresti impreuna cu Francisc Sirato, iar in 1939 participa cu lucrari la Salonul Oficial si la Expozitia romaneasca de la New York.

Lucrari importante

Dintre lucrarile sale se disting „Cap de fetita”, „Mama cu copilul”, „Vase cu maci”, „Garoafe”, „Interior”, „In mahala”, „Portret de fata”, „Femeie in odaie”, „Pagliaccio”, „Fetita in rosu”, „Fratii”, „Chipuri tataresti”, „Fata padurarului”, „Femeie in cerdac”, „Tiganca cu flori”, „Fetita olandeza”, „Clovnul”, „Femeia clovnului”, „Nina in verde”, „Irina”, „Catrina”, „Nud pe fond decorativ”, „Pravalie – Mangalia”, „Cafenea – Mangalia”, „Fata cu bluza verde”, „Case la Balcic”, „Studiu pentru Ali Mehmet”, „Vas cu trandafiri”, „Fata cu garoafe”, „Katiuska lipoveanca”, „Femeie pe fotoliu verde”, „Natura statica cu icoana” etc.

Premii

A primit Ordinul miliatr „Mihai Viteazul”, clasa a III-a, la 20 noiembrie 1916, pentru modul in care si-a condus compania din Regimentul 1 Graniceri in Batalia de la Turtucaia.

In 1929, este distins cu „Grand Prix” la Expozitia de la Barcelona, iar in anul 1937 este recompensat cu „Diploma de onoare”, la Expozitia Internationala de la Paris.

In 1938 Academia Romana i-a acordat Premiul „Elena si G. Vlasto” pentru opera sa artistica.

Postume

In Bucuresti, liceul de arte plastice, infiintat in anul 1949, ii poarta numele – Liceul de Arte Plastice „Nicolae Tonitza”.

In anul 1955, in Parcul Herastrau din Bucuresti, Sfatul Popular al Capitalei organizeaza o expozitie comemorativa Tonitza, iar doi ani mai tarziu, Muzeul Brukenthal din Sibiu ii dedica o expozitie grafica in care ii sunt prezentate 60 de lucrari.

In 1962, apare, la Editura Tineretului, volumul „N.N. Tonitza” de Petre Comarnescu si, la Editura Meridiane, volumul „Tonitza – scrieri despre arta”, culegere de texte cu adnotari si o prefata de Raul Sorban.

In anul 1966, i se organizeaza o ampla expozitie comemorativa ce cuprinde 454 de lucrari, urmata de o alta, in anul 1979, la Muzeul de Arta din Bucuresti.

La 21 martie 2008, un numar de 55 de desene semnate Nicolae Tonitza, au fost expuse in premiera, la Cabinetul de Stampe din Palatul Brukenthal din Sibiu.

Expozitia „Nicolae Tonitza. Desene” a cuprins desene donate Muzeului National Brukenthal, in anul 2004, de pictorita Eugenia Iftodi, eleva a marelui artist. Desenele reprezinta portrete de copii realizate in vara anului 1936 de Tonitza, la Balcic, printre ele si un dublu autoportret al maestrului, unul din ultimele autoportrete.

In anul 2011, o moneda de argint dedicata aniversarii a 125 de ani de la nasterea lui Nicolae Tonitza a fost pusa in circulatie, in scop numismatic, de Banca Nationala a Romaniei.

Cota de piata

Numeroase lucrari ale lui Tonitza au figurat in ultimii ani in catalogul unor importante licitatii.

In 2012, Nicolae Tonitza conducea clasamentul celor mai bine vanduti artisti romani in licitatiile publice din ultimii zece ani, gratie operei sale „In iatac”, adjudecata, in 2011, cu pretul record de 290.000 de euro.

In decembrie 2017, pentru lucrarea “Florareasa”, semnata Nicolae Tonitza, s-a palatit suma de 150.000 de euro, in cadrul unei licitatii.

Un an mai tarziu, tabloul sau „Tataroaica privind marea” a fost adjudecat contra sumei de 210.000 de euro in sesiunea de vanzari din iarna a unei Case de licitatii.

In decembrie 2019, lucrarea „Maternitate” a lui Tonitza a fost adjudecata la o licitatie cu suma de 175.000 de euro. In acelasi an, printre lucrarile semnate de Tonitza au fost adjudecate „Linistea eterna”, pentru suma de 70.000 de euro si „Ulcior cu tufanele”, la pretul de 24.000 de euro.

In 22 octombrie 2020, o noua licitatie consemna adjudecarea operei sale „Irina” – in fapt portretul fiicei lui Tonitza – , pentru suma de 120.000 de euro. In 2020, alte lucrari realizate de Tonitza au fost adjudecate la licitatii, la sume apreciabile: „Afize” – 80.000 euro, „Nud vazut din spate” – 70.000 euro si „Venetiana” – 70.000 euro, „Curte la Mangalia (cofetaria lui Delureanu)” – 37.500 de euro, „Crizanteme albe” – 30.000 de euro, „Ursareasa” – 24.000 de euro, „Gradina cu nalbe” – 22.000 de euro, „Captura” – 7.500 de euro.

La 17 ianuarie 2021, tabloul „Portret de fetita” de Nicolae Tonitza a fost adjudecat in cadrul unei licitatii la pretul de 165.000 de lei.

Pe 23 martie 2021, o alta licitatie inregistra vanzarea lucrarii lui Tonitza „Cap de copil (Micuta unguroaica”) la pretul de 100.000 de euro.

In octombrie 2021, in cadrul unei licitatii, cel mai mare pret de adjudecare a fost 110.000 de euro, pentru lucrarea „Catrina”, de Nicolae Tonitza.

La 20 martie 2022, tabloul „Coltunasi” de Nicolae Tonitza a fost adjudecat la suma de 45.000 de lei, in cadrul unei licitatii, iar pe 22 martie 2022, lucrarea „Tataroaica cu salvari roz (Abibé)”, realizata in anul 1933, a fost adjudecata in cadrul altei licitatii pentru suma de 90.000 de euro.

Mai multe obiecte de arta in Patrimoniul expozitional